Tendința negativă la persoanele cu depresie este temporară
Tendința de a avea un răspuns îmbunătățit la expresiile faciale negative este comună la persoanele cu depresie. Rezultatele unui nou studiu arată că tratamentul poate reduce această prejudecată.
Persoanele cu depresie pot fi extrem de sensibile la evenimentele negative. Studiile anterioare au descoperit că acești indivizi pot să-și aducă aminte de cuvinte negative și să identifice expresiile faciale triste mai exact decât cei care nu trăiesc cu depresie.
Aceste descoperiri se încadrează în categoria procesării informațiilor emoționale.
Un nou studiu, care apare în Psihologie biologică, a investigat dacă apare un model similar într-o formă diferită de procesare a informațiilor.
Prelucrarea automată a informațiilor se referă la procesele cognitive care apar cu puțin efort sau atenție din partea persoanei. De exemplu, mersul pe jos sau conducerea unei mașini.
Cercetătorii de la Universitatea din Jyväskylä, Finlanda, au dorit să vadă dacă tendința negativă din procesarea informațiilor emoționale s-a produs automat și dacă descoperirile s-au schimbat în timp.
„Este important să studiați faza de procesare automată, deoarece creierul codifică în mod constant stimuli care sunt în afara atenției conștiente”, spune doctorandul Elisa Ruohonen.
Urmând metodele studiilor anterioare, cercetătorii au ales imagini ale expresiilor faciale ca stimuli pentru a examina dacă există o relație între răspunsurile creierului la expresiile triste și rezultatul terapiei cognitive.
O abordare pe termen lung
Cercetătorii au recrutat un număr egal de persoane cu sau fără depresie pentru studiu. Au afișat diverse imagini de expresie facială pe un ecran în fața fiecărui participant, dar le-au spus să acorde atenție unei cărți audio care se joacă și să-și păstreze privirea ferm pe mijlocul ecranului.
În timpul experimentului, echipa a adresat participanților întrebări despre poveste pentru a se asigura că o ascultă. De asemenea, și-au înregistrat răspunsurile electrice ale creierului pe tot parcursul.
Urmăririle au avut loc pentru grupul depresiv la 2 luni și 39 de luni după testul inițial. Cercetătorii au măsurat răspunsurile creierului de fiecare dată.
La urmărirea de 2 luni, aproximativ jumătate dintre participanții cu depresie au urmat un curs scurt de terapie cognitiv-comportamentală. Urmărirea de 39 de luni a văzut toți participanții la tratament.
Această etapizare a fost o altă decizie deliberată pentru a determina dacă o reducere a simptomelor a afectat răspunsurile creierului la expresiile faciale.
Un chestionar final a împărțit participanții în grupuri recuperate și nerecuperate.
„Studiile de urmărire pe termen lung oferă informații importante, deoarece multe studii privind efectele tratamentului se concentrează doar pe rezultatele pe termen scurt”, explică Ruohonen.
Biasul nu este permanent
În conformitate cu alte constatări, rezultatele experimentului inițial au arătat că persoanele cu depresie au avut un răspuns creier mai semnificativ la expresiile triste decât la cele neutre.
După cum spune Ruohonen, „Rezultatele indică faptul că prejudecata legată de depresie în procesarea expresiilor faciale triste este prezentă deja în faza timpurie și automată a procesării informațiilor”.
Cu toate acestea, constatările ulterioare au arătat că această prejudecată negativă nu este permanentă și că poate, de fapt, să scadă atunci când simptomele se diminuează.
Răspunsurile creierului la momentul inițial nu au ajutat la prezicerea indivizilor care se vor recupera cu tratament. Cu toate acestea, ele se pot dovedi aplicabile în identificarea depresiei în sine.
Deși studiul a fost pe termen lung, nu este încă clar dacă părtinirea pe care s-a concentrat „este o cauză sau un simptom al depresiei”, notează Ruohonen.
Cercetările ulterioare cu o dimensiune mai mare a eșantionului și o distribuție egală între sexe pot realiza rezultate mai puternice sau diferite.
„Ne propunem să găsim markeri de răspuns cerebral care ar putea fi utilizați pentru a prezice răspunsul la tratament”, afirmă Ruohonen, adăugând: „Este important să se țină seama de eterogenitatea depresiei și de factorii individuali care ar putea afecta răspunsul la tratament”.
Unul dintre obiectivele studiului ar putea fi investigarea dacă participanții deprimați care au o prejudecată negativă mai puternică beneficiază de un tratament care vizează în mod specific această prejudecată.
Elisa Ruohonen
