Ce este stimming?
Mișcările repetitive ale corpului sau mișcările repetitive ale obiectelor sunt denumite comportamente de auto-stimulare, prescurtate la stimming. Stimularea poate apărea la persoanele cu autism și la cei cu alte dizabilități de dezvoltare.
Unii oameni vor stimula atunci când sunt nervoși, folosind comportamente precum stimularea, mușcarea unghiilor, răsucirea părului sau atingerea picioarelor sau a degetelor.
În acest articol, vom examina de ce apare stimming și diferitele tipuri care apar. De asemenea, vom analiza ce se poate face în cazul în care comportamentele cuiva de slăbire îi cauzează probleme în viața de zi cu zi.
Ce este stimming?
Mișcările repetitive ale corpului sau mișcările repetitive ale obiectelor sunt denumite comportament de auto-stimulare sau stimming. Poate fi numită și stereotipie.
Acest tip de comportament este comun la persoanele cu autism și la cei cu dizabilități de dezvoltare sau provocări.
Stimming poate include utilizarea tuturor simțurilor, inclusiv vizual, sunet, miros, atingere, gust și echilibru și mișcare.
Cauzele stimming
Motivul pentru care apare stimming nu este pe deplin înțeles. Unele cercetări sugerează că stimmingul stârnește sistemul nervos și oferă un răspuns plăcut de la eliberarea anumitor substanțe chimice găsite în creier numite beta-endorfine.
Beta-endorfinele din sistemul nervos central sunt responsabile de producerea dopaminei, despre care se știe că mărește senzațiile de plăcere.
Unele teorii sugerează că stimming poate contracara lipsa de sensibilitate prin stimularea sistemului senzorial.
Alții sugerează că stimming-ul poate avea un efect calmant, concentrând atenția departe de o experiență copleșitoare.
Comportamentele stimming pot oferi confort persoanelor autiste. Pot varia în intensitate și tip și pot apărea din cauza unei varietăți de emoții.
Persoanele autiste de orice vârstă pot stimula ocazional sau constant ca răspuns la emoții precum emoție, fericire, plictiseală, stres, frică și anxietate. De asemenea, pot stimula în perioadele în care se simt copleșiți.
Tipuri de stimming
Exemple de stimming includ următoarele:
Stimming auditiv
Stimularea auditivă folosește simțul auditiv și sunet al persoanei. Poate include comportamente precum:
- sunete vocale, cum ar fi zumzeturi, mormăituri sau țipete înalte
- bătând pe obiecte sau urechi, acoperind și descoperind urechi și făcând degetele
- vorbire repetitivă, cum ar fi repetarea versurilor de cântece, propoziții de cărți sau replici de filme
Stimularea tactilă
Stimularea tactilă folosește simțul tactil al persoanei. Poate include comportamente precum:
- frecare sau zgâriere a pielii, cu mâinile sau obiectele
- mișcări ale mâinilor, cum ar fi deschiderea și închiderea pumnilor
- atingerea degetelor
Stimming vizual
Stimularea vizuală folosește simțul vederii unei persoane. Poate include comportamente repetitive, cum ar fi:
- privirea sau privirea la obiecte, cum ar fi ventilatoarele de tavan sau luminile
- clipire repetitivă sau aprinderea și stingerea luminilor
- mișcând degetele în fața ochilor
- bătut de mână
- urmărirea ochilor sau privirea de la colțurile ochilor
- plasarea obiectelor, cum ar fi alinierea obiectelor
Stimming vestibular
Stimularea vestibulară folosește simțul de mișcare și echilibru al unei persoane. Poate include comportamente repetitive, cum ar fi:
- legănându-se față în spate sau lateral în lateral
- învârtindu-se
- jumping
- ritm
Olfactiv sau gustativ
Olfactivitatea și gustul utilizează simțul mirosului și gustului unei persoane. Acestea pot include comportamente repetitive, cum ar fi:
- adulmecând sau mirosind persoane sau obiecte
- lins
- gustând obiecte plasându-le în gură
Stimularea poate fi prezentată în alte comportamente repetitive, care ar trebui discutate cu un medic. Unele comportamente de stimming pot fi periculoase.
Complicații ale stimming
În timp ce stimming-ul nu este adesea un comportament periculos, acesta poate avea efecte fizice, emoționale sau sociale negative asupra anumitor persoane.
Pentru unii, stimming poate include comportamente cu risc mai ridicat, cum ar fi lovirea mâinilor, capului, picioarelor și obiectelor, care pot fi potențial dăunătoare fizic.
Uneori, acest comportament nu este stimming, ci o metodă nonverbală de comunicare pe care o persoană o folosește pentru a se face înțeleasă. Dacă o persoană se comportă în acest fel, este o idee bună să vorbiți cu un medic.
Pentru unii copii și adulți, stimmingul poate interfera cu atenția și abilitățile lor de învățare, precum și cu interacțiunea socială cu ceilalți.
Din păcate, pentru cei care nu înțeleg pe deplin modul în care oamenii cu autism se descurcă cu emoțiile prin stimming, acest comportament poate fi deranjant, distractiv, înspăimântător sau periculos.
Uneori, această neînțelegere poate duce la izolarea socială a persoanelor autiste sau restricționarea lor de a face ceea ce vor.
Opțiuni de tratament și sfaturi
Stimularea este un comportament afișat de persoanele autiste care îl folosesc ca mecanism pentru a face față anumitor emoții.
Se consideră că stimming oferă o senzație plăcută și eliminarea bruscă ar putea avea efecte adverse și nu este recomandată.
Pentru a reduce intensitatea și frecvența stimming, sau chiar pentru a opri comportamentul, experții recomandă înlocuirea lentă a comportamentelor cu altele mai sigure sau mai acceptabile.
Comportamentele de înlocuire ar trebui să ofere persoanei aceeași experiență plăcută, stimulantă sau calmantă.
Exemplele includ:
- așezarea mâinilor în buzunare sau atingerea ușoară a degetelor în loc de lovirea mâinilor
- mestecând sau mușcând un obiect de cauciuc sigur în loc de degete sau un braț
Există și alte modalități de gestionare sau reducere a comportamentelor de reducere a consumului. Aceste metode pot include:
Utilizarea medicamentelor
Anumite medicamente folosite la persoanele cu autism pot reduce comportamentele de slăbire.
Cu toate acestea, unele dintre aceste medicamente au efecte secundare. Oamenii ar trebui să discute cu medicul lor despre riscurile și beneficiile medicamentelor.
Modul în care aceste medicamente controlează stimming nu este pe deplin înțeles. Dar, experții cred că acestea pot provoca excitare sau pot reduce mișcările motorii.
Terapia ocupațională și comportamentală
Anumite terapii comportamentale sau ocupaționale pot ajuta persoanele autiste să reducă sau să oprească comportamentele de slăbire. Analiza comportamentală aplicată (ABA) este o metodă de tratare a autismului printr-un sistem de recompensare.
În unele cazuri, terapia ocupațională poate fi de ajutor. Poate fi recomandat să contribuiți la dezvoltarea răspunsurilor adecvate la anumite simțuri, cum ar fi sunetul și vederea.
Discuția cu un profesionist medical calificat va fi utilă pentru a afla ce recomandări sunt cele mai potrivite.
Modificarea și practica mediului
Dacă există un declanșator cunoscut care începe sau înrăutățește puterea, poate fi util să încercați să eliminați sau să modificați situația pentru a reduce anxietatea și stresul.
De exemplu, dacă mulțimile mari au tendința de a face o persoană anxioasă și comportamentele lor de stimming cresc, ar putea încerca să păstreze medii mai puțin aglomerate atunci când este posibil.
Dacă este imposibil să oprești complet stimming, poate fi posibil să schimbi activitatea cu ceva mai potrivit.
De exemplu, dacă un copil bate din mâini când este stresat sau anxios, încurajarea acestuia să stoarcă o minge de stres sau o jucărie moale, mai degrabă decât să fluture brațele, poate fi o opțiune mai potrivită.
Poate fi chiar posibil să încurajezi persoana să facă un comportament repetitiv numai atunci când se află într-un mediu sigur, cum ar fi acasă sau acasă unei persoane dragi.
Odată cu progresele actuale în terapiile pentru autism, familiile nu trebuie să facă față acestor provocări singure. Discuția cu un medic sau un alt profesionist din domeniul sănătății poate ajuta la determinarea celei mai bune metode de abordare a stimming.
