Cum intestinul tău te poate face să pari mai deștept decât ești cu adevărat
Cu toții ne-a fost foame - sau chiar „mâniați” - la un moment dat în viața noastră, dar există o explicație științifică pentru acest fenomen? Și ar putea exista vreo valoare ascunsă pentru acest sentiment altfel iritant? Un nou studiu explorează, sugerând că intestinul nostru ne ajută să luăm decizii bune și să fim mai inteligenți decât suntem cu adevărat.
De pe vremea lui Platon, noi, în lumea occidentală, am fost învățați să credem că suntem ființe raționale, mult superioare animalelor și că emoțiile și pofta noastră de mâncare sunt, să folosim celebra alegorie a lui Platon, un cal indisciplinat pe care virtuosul nostru trebuie să țină sub control cu ajutorul rațiunii.
Dar, pe măsură ce domeniul științelor cognitive evoluează și învățăm din ce în ce mai multe despre corpurile și creierele noastre, aflăm că nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr.
Neuroștiința arată că majoritatea deciziilor noastre sunt emoționale, nu raționale (deși eforturile noastre de post-raționalizare sunt destul de ingenioase, ca să spunem cel puțin) și creierul nostru este predispus la o multitudine de prejudecăți care ne deturnează deciziile fără ca noi măcar să știm.
Așadar, deși ne-ar plăcea să ne ținem de narațiunea noastră nobilă și să ne amăgim cu gândul că suntem sofisticati intelectual și mult mai buni decât semenii noștri, noile cercetări aduc mai multe dovezi contrare.
Nu numai că împărtășim mai mult cu animalele decât am putea crede, dar senzațiile la fel de elementare precum foamea conduc mult la luarea deciziilor, dezvăluie noul studiu.
De fapt, cercetarea - condusă de oamenii de știință de la Universitatea din Exeter din Regatul Unit - explică faptul că intestinul nostru este capabil să „stocheze” amintiri și că un sentiment de foame poate acționa ca un fel de scurtătură pentru luarea deciziilor care par a fi complexe și calculate, dar asta este, de fapt, condus de proverbialul „sentiment intestinal”.
Oamenii de știință au ajuns la această concluzie folosind un model computerizat complex care a explorat șansele de supraviețuire ale unui animal în medii în care disponibilitatea hranei fluctuează și în care prădătorii se ascund. Descoperirile lor au fost publicate în jurnal Lucrările Societății Regale B.
„O modalitate mai ieftină de a lua decizii”
Modelul a dezvăluit că, dacă animalele își bazează deciziile exclusiv pe indiciile lor fiziologice - de exemplu, un sentiment de foame care semnalează câte resurse de energie au - șansele lor de supraviețuire sunt aproape la fel de bune ca cele ale unui animal care folosește resurse cognitive pentru a calcula cea mai bună decizie.
Deși ideea cunoașterii animalelor poate părea ciudată pentru unii, este un fapt bine documentat, care este larg acceptat de cercetători, iar noul studiu ne ajută să obținem o perspectivă mai profundă asupra modului în care animalele rezolvă problemele.
Să ne imaginăm un exemplu pentru a înțelege mai bine rezultatele din noul studiu. Să presupunem că un animal (un cerb) se află într-o situație care implică mai mulți parametri, cum ar fi ce hrană este disponibilă și unde și dacă există un prădător în jur. Să presupunem că cerbul vrea să mănânce niște nuci, dar un leu se ascunde în tufișuri lângă nucile dorite.
Informații precum „ce s-a întâmplat ultima dată când am încercat să smulg niște nuci chiar lângă acest leu” ar fi utile pentru a ajuta căprioara să decidă care este cea mai bună cale de acțiune, dar integrarea acestui tip de informații ar fi costisitoare perspectiva evolutivă.
După cum spune co-autorul studiului, prof. John McNamara, de la Școala de matematică a Universității din Bristol, „Dacă costă o mulțime de resurse pentru a fi atât de inteligent, atunci selecția naturală va fi găsit o modalitate mai ieftină de a lua decizii”.
Și acest mod mai ieftin are o formă simplă, fiziologică de „memorie” care se află în intestinul nostru. „Abilitatea de a folosi stări interne precum foamea ca memorie va reduce nevoia de a dezvolta creiere mari”, continuă prof. McNamara.
Când ești „mâniat” și ai încredere în intestinul tău
Iată-l pe dr. Andrew Higginson, autorul principal al studiului, care explică ce înseamnă descoperirile și care sunt implicațiile acestora pentru oameni.
„Mulți dintre noi uneori se înfometează atunci când foamea ne emoționează și ne schimbă comportamentul. Modelul nostru explică de ce există [o] legătură între intestinul nostru și deciziile noastre: foamea poate acționa ca o amintire care ne spune că nu a existat prea multă mâncare în jur, la care este important să răspundem în sălbăticie. ”
„Utilitatea unei astfel de memorii înseamnă că animalele, inclusiv oamenii, pot părea că procesează o mulțime de informații în creier atunci când, de fapt, doar își urmăresc intestinul”.
Dr. Andrew Higginson
Cercetătorii speculează, de asemenea, că emoțiile ar putea avea un rol similar cu foamea, prin faptul că amintirile pot fi, de asemenea, „codificate” în ele, ajutând animalele să ia decizii rapide și inteligente, care sunt foarte utile în sălbăticie.
Cu alte cuvinte, principala plată a acestui studiu pare să fie că există un instinct intestinal, iar oamenii ar fi mai bine să aibă încredere în el. Ar putea fi o modalitate simplă, rapidă și rentabilă de a lua decizii cu care natura ne-a înzestrat pe noi și pe semenii noștri.
În plus, are avantajul că te face să pari mai inteligent decât ești cu adevărat în fața colegilor tăi. Dacă colegii tăi te întreabă cum ai venit cu acea soluție strălucitoare la o problemă de la locul de muncă, nu trebuie să le spui că ai mers cu intestinul tău. Puteți oricând să ajungeți în creierul vostru mereu inventiv și să scoateți o post-raționalizare utilă.
