Ce sunt tulburările de vorbire?
Vorbirea este procesul de a produce sunete specifice care transmit sens ascultătorului. O tulburare de vorbire se referă la orice afecțiune care afectează capacitatea unei persoane de a produce sunete care creează cuvinte.
Vorbirea este una dintre principalele modalități prin care oamenii își comunică gândurile, sentimentele și ideile cu ceilalți. Actul de a vorbi necesită coordonarea precisă a mai multor părți ale corpului, inclusiv capul, gâtul, pieptul și abdomenul.
În acest articol, explorăm ce sunt tulburările de vorbire și diferitele tipuri. De asemenea, acoperim simptomele, cauzele, diagnosticul și tratamentul tulburărilor de vorbire.
Ce este o tulburare de vorbire?
Tulburările de vorbire afectează capacitatea unei persoane de a forma sunetele care îi permit să comunice cu alte persoane. Nu sunt la fel ca tulburările de limbaj.
Tulburările de vorbire împiedică oamenii să formeze sunete de vorbire corecte, în timp ce tulburările de limbaj afectează capacitatea unei persoane de a învăța cuvinte sau de a înțelege ceea ce îi spun alții.
Cu toate acestea, atât tulburările de vorbire, cât și cele de limbaj pot face mai dificilă exprimarea gândurilor și sentimentelor către ceilalți.
Tipuri
Tulburările de vorbire pot afecta persoanele de toate vârstele.
Unele tipuri de tulburări de vorbire includ balbismul, apraxia și disartria. Discutăm fiecare dintre aceste tipuri mai jos:
Bâlbâit
Bâlbâiala se referă la o tulburare de vorbire care întrerupe fluxul vorbirii. Persoanele care se bâlbâie pot experimenta următoarele tipuri de perturbări:
- Repetițiile apar atunci când oamenii repetă involuntar sunete, vocale sau cuvinte.
- Blocurile se întâmplă atunci când oamenii știu ce vor să spună, dar au dificultăți în a scoate sunetul de vorbire necesar. Blocurile pot face pe cineva să se simtă ca și cum cuvintele lor sunt blocate.
- Prelungirile se referă la întinderea sau extragerea anumitor sunete sau cuvinte.
Simptomele bâlbâielii pot varia în funcție de situație. Stresul, emoția sau frustrarea pot face ca bâlbâiala să devină mai severă. Unii oameni pot găsi, de asemenea, că anumite cuvinte sau sunete pot face o bâlbâială mai pronunțată.
Balbismul poate provoca atât simptome comportamentale, cât și fizice care apar în același timp. Acestea pot include:
- tensiune la nivelul feței și umerilor
- clipire rapidă
- tremurături ale buzelor
- pumnii strânși
- mișcări bruște ale capului
Există două tipuri principale de bâlbâială:
- Bâlbâiala în dezvoltare afectează copiii mici care încă învață abilități de vorbire și limbă. Factorii genetici cresc semnificativ probabilitatea unei persoane de a dezvolta acest tip de bâlbâială.
- Bâlbâiala neurogenă apare atunci când deteriorarea creierului împiedică o coordonare adecvată între diferitele regiuni ale creierului care joacă un rol în vorbire.
Apraxia
Creierul controlează fiecare acțiune pe care o fac oamenii, inclusiv vorbirea. Cea mai mare parte a implicării creierului în vorbire este inconștientă și automată.
Când cineva decide să vorbească, creierul trimite semnale către diferitele structuri ale corpului care lucrează împreună pentru a produce vorbire. Creierul instruiește aceste structuri cum și când să se miște pentru a forma sunetele adecvate.
De exemplu, aceste semnale de vorbire deschid sau închid corzile vocale, mișcă limba și modelează buzele și controlează mișcarea aerului prin gât și gură.
Apraxia este un termen general care se referă la afectarea creierului care afectează abilitățile motorii ale unei persoane și poate afecta orice parte a corpului. Apraxia vorbirii sau apraxia verbală se referă în mod specific la afectarea abilităților motorii care afectează capacitatea unui individ de a forma sunetele vorbirii corect, chiar și atunci când știu ce cuvinte doresc să spună.
Disartrie
Disartria apare atunci când deteriorarea creierului cauzează slăbiciune musculară pe fața, buzele, limba, gâtul sau pieptul unei persoane. Slăbiciunea musculară din aceste părți ale corpului poate face vorbirea foarte dificilă.
Persoanele care suferă de disartrie pot prezenta următoarele simptome:
- vorbire neclară
- bombănind
- vorbind prea încet sau prea repede
- vorbire blândă sau liniștită
- dificultate în mișcarea gurii sau a limbii
Simptome
Simptomele tulburărilor de vorbire variază foarte mult în funcție de cauza și severitatea tulburării. Oamenii pot dezvolta multiple tulburări de vorbire cu simptome diferite.
Persoanele cu una sau mai multe tulburări de vorbire pot prezenta următoarele simptome:
- repetarea sau prelungirea sunetelor
- sunete distorsionante
- adăugând sunete sau silabe cuvintelor
- reamenajarea silabelor
- având dificultăți în pronunțarea corectă a cuvintelor
- luptându-se să spună cuvântul sau sunetul corect
- vorbind cu o voce răgușită sau răgușită
- vorbind foarte încet
Cauze
Cauzele tulburărilor de vorbire pot include:
- leziuni cerebrale cauzate de un accident vascular cerebral sau leziuni ale capului
- slabiciune musculara
- corzile vocale deteriorate
- o boală degenerativă, cum ar fi boala Huntington, boala Parkinson sau scleroza laterală amiotrofică
- demenţă
- cancer care afectează gura sau gâtul
- autism
- Sindromul Down
- pierderea auzului
Factorii de risc care pot crește probabilitatea ca o persoană să dezvolte o tulburare de vorbire includ:
- fiind bărbat
- fiind născut prematur
- având o greutate redusă la naștere
- având antecedente familiale de tulburări de vorbire
- se confruntă cu probleme care afectează urechile, nasul sau gâtul
Diagnostic
Un patolog vorbitor de limbă (SLP) este un profesionist din domeniul sănătății, specializat în tulburări de vorbire și limbaj.
Un SLP va evalua o persoană pentru grupuri de simptome care indică un tip de tulburare de vorbire. Pentru a face un diagnostic precis, SLP trebuie să excludă alte tulburări de vorbire și limbaj și condiții medicale.
Un SLP va analiza istoricul medical și familial al unei persoane. De asemenea, vor examina modul în care o persoană își mișcă buzele, maxilarul și limba și poate inspecta mușchii gurii și gâtului.
Alte metode de evaluare a tulburărilor de vorbire includ:
- Examinarea screeningului articulației din Denver. Acest test evaluează claritatea pronunției unei persoane.
- Profil de screening pentru prosodie. SLP-urile folosesc acest test pentru a examina mai multe aspecte ale vorbirii unei persoane, inclusiv tonul, expresia, tiparele de vorbire și volumul vorbirii.
- Manual de evaluare dinamică a abilităților motrice de vorbire (DEMSS). DEMSS este un ghid cuprinzător pentru a ajuta SLP-urile să diagnosticheze tulburările de vorbire.
Tratament
Tipul de tratament va depinde de obicei de severitatea tulburării de vorbire și de cauza sa de bază.
Opțiunile de tratament pot include:
- exerciții de logopedie care se concentrează pe familiarizarea cu anumite cuvinte sau sunete
- exerciții fizice care se concentrează pe întărirea mușchilor care produc sunete de vorbire
Mai jos discutăm câteva dintre opțiunile de tratament pentru tulburările de vorbire:
Selectarea țintei
Selectarea țintei implică o persoană care practică sunete sau cuvinte specifice pentru a se familiariza cu anumite tipare de vorbire. Exemple de ținte terapeutice pot include cuvinte sau sunete dificile care declanșează întreruperi ale vorbirii.
Utilizarea contextuală
Pentru această abordare, SLP îi învață pe oameni să recunoască sunetele vorbirii în diferite contexte bazate pe silabe.
Terapia cu contrast
Terapia prin contrast presupune rostirea perechilor de cuvinte care conțin unul sau mai multe sunete de vorbire diferite. Un exemplu de pereche de cuvinte ar putea fi „bate” și „picioare” sau „aluat” și „arată”.
Terapia oral-motorie
Abordarea terapiei orale-motorii se concentrează pe îmbunătățirea forței musculare, controlului motor și controlului respirației. Aceste exerciții pot ajuta oamenii să dezvolte fluența, ceea ce produce o vorbire mai lină, care sună mai natural.
Dispozitiv pentru urechi
Dispozitivele pentru urechi sunt ajutoare electronice mici care se potrivesc în interiorul canalului urechii. Aceste dispozitive pot ajuta la îmbunătățirea fluenței la persoanele care au o bâlbâială.
Unele dispozitive pentru urechi redau versiuni modificate ale vocii purtătorului pentru a face să pară că altcineva vorbește cu ele. Alte dispozitive auditive produc un zgomot care ajută la controlul bâlbâielii.
Medicament
Unele tulburări de vorbire pot determina oamenii să dezvolte tulburări de anxietate. Situațiile stresante pot declanșa anxietatea, rezultând simptome mai pronunțate ale tulburărilor de vorbire. Medicamentele pentru anxietate pot ajuta la reducerea simptomelor tulburărilor de vorbire la unele persoane.
rezumat
Tulburările de vorbire afectează capacitatea unei persoane de a produce sunete care creează cuvinte. Nu sunt la fel ca tulburările de limbaj, ceea ce face mai dificil pentru oameni să învețe cuvinte sau să înțeleagă ce le spun alții.
Tipurile de tulburări de vorbire includ balbismul, apraxia și disartria. Există multe cauze posibile ale tulburărilor de vorbire, inclusiv slăbiciune musculară, leziuni cerebrale, boli degenerative, autism și pierderea auzului.
Tulburările de vorbire pot afecta stima de sine și calitatea generală a vieții unei persoane. Cu toate acestea, logopedia, exercițiile de respirație și, uneori, medicamentele anti-anxietate pot ajuta la îmbunătățirea vorbirii și la reducerea simptomelor.
