Vitamina D și sănătatea creierului: un nou mecanism poate explica legătura
Noi cercetări constată că deficiența de vitamina D afectează un tip de „schele” cerebrale care susține neuronii. Această constatare ar putea duce la noi terapii pentru simptomele neurologice ale afecțiunilor de sănătate mintală, cum ar fi schizofrenia.
Vitamina D, pe care oamenii o numesc uneori „vitamina soarelui”, este necesară pentru menținerea oaselor sănătoase. De asemenea, beneficiază sistemele imune și cardiovasculare, precum și funcția endocrină.
De exemplu, cercetările au sugerat că vitamina D insuficientă poate compromite sistemul imunitar, poate crește riscul de hipertensiune și poate afecta negativ secreția de insulină la persoanele cu diabet zaharat de tip 2.
Studii mai noi s-au concentrat asupra potențialului link între vitamina D și sănătatea creierului. De exemplu, un studiu recent care Știri medicale astăzi a raportat întărit noțiunea că poate exista o asociere între deficiența de vitamina D și un risc mai mare de schizofrenie.
Alte studii au arătat că privarea rozătoarelor de vârstă mijlocie de vitamina D i-a determinat să dezvolte leziuni cerebrale și să aibă performanțe mai puțin bune la testele cognitive. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că persoanele care supraviețuiesc unui stop cardiac brusc sunt mai puțin susceptibile de a recupera funcția creierului dacă au un nivel scăzut de vitamina D.
Un nou studiu aprofundează această legătură dintre vitamina D și funcția creierului pentru a găsi un potențial motiv pentru care nutrienții pot fi cheia funcției de memorie.
Thomas Burne, profesor asociat la Universitatea din Queensland Brain Institute din Sfânta Lucia, Australia, a condus noile cercetări. Burne și colegii săi și-au publicat concluziile în jurnal Tendințe în Neuroștiințe.
Reducerea „schelelor” creierului
Burne explică motivația studiului, spunând: „Peste un miliard de oameni din întreaga lume sunt afectați de deficiența de vitamina D și există o legătură bine stabilită între deficiența de vitamina D și deficitul cognitiv”.
„Din păcate, exact modul în care vitamina D influențează structura și funcția creierului nu este bine înțeles, așa că a rămas neclar de ce deficiența cauzează probleme.”
Pentru a determina mecanismul de bază, Burne și colegii săi au lipsit șoarecii adulți sănătoși de vitamina D din dietă timp de 20 de săptămâni, după care au folosit teste pentru a le compara cu un grup de șoareci de control.
Testele cognitive au arătat că șoarecii cărora le lipsea vitamina D au fost mai puțin capabili să învețe lucruri noi și să-și amintească în comparație cu șoarecii din grupul de control.
Scanările creierului rozătoarelor au arătat o reducere a așa-numitelor plase perineuronale din hipocamp - zona creierului care este cheia formării memoriei.
Plasele perineuronale acționează ca „schele” în creier. „Aceste plase formează o plasă puternică și de susținere în jurul anumitor neuroni și, făcând acest lucru, stabilizează contactele pe care aceste celule le fac cu alți neuroni”, explică Burne.
Cercetătorul continuă să raporteze că „a existat, de asemenea, o reducere puternică atât a numărului, cât și a puterii conexiunilor dintre neuroni în [hipocampus].”
Deși studiul nu a stabilit cu fermitate acest mecanism, cercetătorii cred că deficitul de vitamina D face ca rețelele perineuronale să fie mai vulnerabile la acțiunea degradantă a enzimelor.
Deoarece neuronii din hipocampus își pierd plasele perineuronale de susținere, au probleme în menținerea conexiunilor și acest lucru duce în cele din urmă la pierderea funcției cognitive, spune Burne.
Autorul crede, de asemenea, că funcția creierului afectată în hipocampus poate contribui la unele dintre simptomele schizofreniei, cum ar fi pierderea memoriei și distorsiunile cognitive.
Următorul pas este de a testa această nouă ipoteză cu privire la legătura dintre deficitul de vitamina D, plasele perineuronale și cogniția, spune Burne. Cercetătorul este plin de speranță cu privire la implicațiile terapeutice ale descoperirilor echipei sale.
„Suntem, de asemenea, deosebit de încântați că am descoperit că aceste plase se pot schimba la șoareci adulți. Sper că, deoarece sunt dinamice, există șansa ca noi să le putem reconstrui și asta ar putea stabili scena pentru noi tratamente ".
Thomas Burne
