Care este cea mai bună primă linie de tratament pentru hipertensiune?
Care este cea mai bună terapie pentru hipertensiune? Deși întrebarea poate părea simplă, răspunsul este mult mai complex decât apare la prima vedere. Cercetătorii au aplicat algoritmi complexi pentru a afla, iar rezultatele sunt surprinzătoare.
Ghidurile actuale recomandă cinci clase de medicamente din care medicii pot alege ca primă linie de tratament pentru hipertensiune, dar care sunt criteriile care stau la baza acestui interval?
O nouă lucrare - al cărei prim autor este Dr. Marc A. Suchard, de la departamentul de biostatistică de la Universitatea din California, Los Angeles - prezintă câteva dintre capcanele din spatele deciderii care este cea mai bună primă linie de tratament pentru hipertensiune.
În primul rând, literatura existentă pe care organizații precum Colegiul American de Cardiologie și Asociația Americană a Inimii (AHA) și-au bazat liniile directoare sunt studii clinice randomizate cu un număr insuficient de participanți, dintre care foarte puțini abia încep tratamentul, explică Dr. Suchard și colegii.
În al doilea rând, studiile observaționale care sunt uneori folosite pentru a suplini orice lacune de cunoștințe în cadrul studiilor au propriile părtiniri și limitări ale eșantioanelor.
Prin urmare, opiniile experților tind să fie factorul care stă la baza recomandărilor clinice, mai degrabă decât dovezile solide. Pentru a remedia acest lucru, Dr. Suchard și colegii săi au folosit date mari și o metodă fiabilă unică pentru a genera și analiza dovezi la scară largă pentru a evalua eficacitatea opțiunilor de tratament de primă linie.
Cercetătorii și-au publicat concluziile în jurnal Lanceta.
Fiabilitatea dovezilor existente
Co-autor al studiului, Dr. George Hripcsak, care este președintele Departamentului de informatică biomedicală de la Universitatea Columbia, din New York, explică în continuare motivația cercetării.
El spune: „Studiile clinice randomizate demonstrează eficacitatea și siguranța unui medicament într-o populație de pacienți foarte definiți, dar nu sunt buni în a face comparații între mai multe clase de medicamente într-un grup divers de pacienți pe care i-ați întâlni în lumea reală”.
„În mod neintenționat sau nu, revistele și autorii tind să publice studii care au rezultate interesante, iar cercetătorii pot chiar selecta metode analitice care sunt cele mai potrivite pentru obținerea rezultatelor care se potrivesc ipotezelor lor”, adaugă dr. Hripcsak.
„Se rezumă la un exercițiu de cireș, care face ca rezultatele să fie mai puțin fiabile.”
Ce este LEGEND și cum ajută?
Pentru a depăși acest lucru, Dr. Suchard, Dr. Hripcsak și colegii săi au folosit o metodă dezvoltată pentru a corecta și preveni prejudecățile studiilor observaționale. Metoda se numește Generare și evaluare a evidenței pe scară largă într-o rețea de baze de date (LEGEND).
„LEGEND oferă un cadru sistematic care poate genera în mod reproductibil dovezi prin aplicarea unor analize avansate într-o rețea de baze de date disparate pentru o gamă largă de expuneri și rezultate”, explică co-autorul studiului, Patrick Ryan, Ph.D.
LEGENDĂ „ne ajută să înțelegem cât de mult putem avea încredere în dovezile pe care le-am produs”, spune Ryan.
Ryan este profesor asistent adjunct de informatică biomedicală la Universitatea Columbia și vicepreședinte al analizei datelor de sănătate observaționale la compania farmaceutică Janssen Research & Development.
El, alături de colegii dr. Suchard și Martijn Schuemie, doctorat, un alt coautor al noului studiu, a prezentat beneficiile LEGEND în numele echipei care l-a creat la simpozionul Observational Health Data Science Initiative din 2018.
În prezentare, aceștia au prezentat principiile directoare ale noii metode, arătând cum poate folosi avantajele studiilor observaționale la scară largă și să aplice rezultatele lor în condiții precum depresia și hipertensiunea într-un cadru din lumea reală.
Inhibitorii ECA nu sunt la fel de eficienți ca și alte medicamente
În noul studiu, autorii au aplicat LEGEND datelor de la 4,9 milioane de persoane din patru țări diferite care tocmai începuseră să ia medicamente pentru tensiunea arterială crescută.
După aplicarea algoritmului complex LEGEND și contabilizarea a aproximativ 60.000 de variabile, cercetătorii au identificat mai multe cazuri de atacuri de cord, spitalizări pentru insuficiență cardiacă, accidente vasculare cerebrale și un număr mare de efecte secundare ale medicamentelor de primă linie pentru hipertensiune.
Studiul a relevat că inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), care sunt cele mai frecvent prescrise medicamente de primă linie, au avut mai multe efecte secundare decât diureticele tiazidice, o clasă de medicamente care nu sunt prescrise la fel de des.
Mai precis, în această analiză, medicii au prescris inhibitori ai ECA 48% din timp, în timp ce medicii au prescris diuretice tiazidice ca primă linie de tratament doar pentru 17% dintre persoanele cu hipertensiune arterială nou diagnosticată.
În ciuda acestui fapt, diureticele tiazidice au fost asociate cu 15% mai puține atacuri de cord, spitalizări pentru insuficiență cardiacă și accidente vasculare cerebrale. Mai mult, inhibitorii ECA au provocat rate mai mari de 19 efecte secundare, comparativ cu alte tratamente de primă linie.
De asemenea, blocanții canalelor de calciu non-dihidropiridinici au fost cel mai puțin eficient tratament de primă linie pe care autorii studiului l-au identificat.
În cele din urmă, autorii estimează că 3.100 de evenimente cardiovasculare adverse ar fi putut fi prevenite dacă medicii ar fi prescris diuretice tiazidice în locul inhibitorilor ECA.
