Este posibil ca fumatul să nu aibă legătură cu riscul de demență
Nu există nicio îndoială că fumatul dăunează sănătății și crește riscul multor boli și al morții premature. Cu toate acestea, un studiu care a urmat sute de adulți mai în vârstă timp de mai mult de 10 ani nu a găsit nicio legătură între fumatul de tutun și riscul crescut de demență.
Demența este denumirea generală a afecțiunilor care diminuează capacitatea de a gândi, a-și aminti, a raționa și a interacționa cu ceilalți. Aceste simptome pot progresa până la punctul în care oamenii nu mai sunt capabili să-și desfășoare activitățile zilnice și să aibă grijă de ei înșiși.
Descoperirea recentă contrazice multe studii anterioare care au legat fumatul de un risc mai mare de demență. Acest lucru se poate datora faptului că, pentru noua investigație, cercetătorii de la Universitatea din Kentucky din Lexington au analizat datele într-un mod diferit.
Ei au folosit o metodă statistică numită „analiză de risc concurentă” pentru a permite efectul puternic pe care fumatul îl are asupra riscului de deces.
Într-o lucrare care apare acum în Jurnalul bolii Alzheimer, autorul primului studiu Erin L. Abner Ph.D., profesor asociat la Centrul Sanders-Brown pentru îmbătrânire al universității și colegii ei descriu abordarea și concluziile lor.
Dr. Abner explică faptul că, în timp ce studiile anterioare privind demența folosiseră date „solide”, acestea nu țineau „cont de ideea riscului concomitent de mortalitate”.
Demența este o problemă de sănătate globală în creștere
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 50 de milioane de oameni trăiau cu demență la nivel mondial în 2015. OMS se așteaptă ca acest număr să se tripleze la 152 de milioane până în 2050.
Deși demența apare mai ales la persoanele în vârstă și este principala cauză a dizabilității pentru ei, experții în sănătate nu consideră că este o consecință normală a îmbătrânirii.
Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței și probabil reprezintă 60-70% din cazuri, la nivel global.
În Statele Unite, estimările Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) estimează că numărul persoanelor în vârstă de 65 de ani și peste cu boala Alzheimer va crește de la 4,7 milioane în 2010 la 13,8 milioane în 2050. În această perioadă, cea mai mare creștere va fi la cei cu vârsta de 85 de ani și peste.
Aceste cifre însoțesc un cost crescător al îngrijirii. CDC a calculat că costul total al îngrijirii de sănătate, pe termen lung și de îngrijire pentru persoanele cu demență a fost de 277 miliarde de dolari în 2018.
Trebuie să țineți cont de riscul concurent
Dr. Abner remarcă faptul că analiza riscurilor concurente este un instrument de investigație recunoscut, iar oamenii de știință l-au folosit cu succes în multe alte domenii.
Cu toate acestea, chiar dacă riscul concurent de deces este „un aspect important” atunci când se studiază bolile la adulții în vârstă, studiile privind demența îl folosesc rar.
Dr. Abner oferă exemplul modului de investigare a legăturilor dintre fumat și decesele provocate de cancer. Cum ar trebui analiza să se ocupe de decesele cauzate de o altă afecțiune, cum ar fi bolile de inimă?
„În cazul studiului nostru”, adaugă ea, „dacă fumatul ucide pe cineva înainte de a prezenta semne de demență, cum poți să numeri cu acuratețe acea persoană?”
Deci, echipa a încercat să abordeze acest lucru în propria sa analiză a datelor dintr-un studiu al Universității din Kentucky Alzheimer’s Disease Center care a urmărit 531 de persoane în vârstă pentru o medie de 11,5 ani.
„Fumatul nu pare să provoace demență”
La momentul inițial, cercetătorii au înregistrat că niciunul dintre participanți nu este afectat cognitiv. În acest moment, 49 dintre subiecți au raportat că sunt fumători actuali, iar 231 au spus că sunt foști fumători.
În urma urmăririi, 111 dintre cohorte au avut un diagnostic de demență, în timp ce alți 242 au murit fără demență.
Analiza a relevat o legătură între fumat și moartea timpurie. Cu toate acestea, autorii notează că, după ce au ajustat datele pentru „riscul concurent de deces fără demență, fumatul nu a fost asociat cu demența incidentă”.
Dr. Abner spune că constatarea este în concordanță cu studiile patologice ale țesutului cerebral care au constatat că semnele distinctive ale bolii Alzheimer nu sunt mai frecvente la persoanele cu antecedente de fumat.
Cu toate acestea, ea subliniază că, deoarece studiul a analizat doar persoanele dintr-un centru de cercetare, nu reprezintă neapărat alte populații.
Ea și colegii ei susțin că cel mai important aspect al investigației lor este că arată cât de competitivă poate fi analiza riscului asupra cercetării asupra demenței. Ei doresc, adaugă ea, „să pledeze pentru adoptarea acestuia în domeniile adecvate de studiu”.
„Pentru a fi clar, nu promovăm în niciun fel fumatul. Spunem că fumatul nu pare să provoace demență la această populație ".
Dr. Erin L. Abner
