Studiul corelează boala severă a gingiilor cu riscul crescut de demență

Îngrijirea bună a gingiilor și a dinților ar putea ajuta și la protejarea creierului? Un studiu recent a adăugat dovezi în creștere a unei legături între boala severă a gingiilor sau parodontita și un risc crescut de demență.

Noi cercetări sugerează că menținerea gingiilor sănătoase poate preveni demența.

Folosind datele dintr-un amplu program național de screening al asigurărilor de sănătate, anchetatorii de la Universitatea Națională din Seul din Coreea de Sud au examinat relația dintre parodontita cronică și demență.

Într-o lucrare care apare acum în Jurnalul Societății Americane de GeriatrieCercetătorii descriu modul în care au găsit o legătură modestă între boala severă a gingiilor și demența, ceea ce este în concordanță cu unele studii anterioare.

Cercetătorii au subliniat, de asemenea, că „studiul lor retrospectiv de cohortă” este probabil primul care a stabilit că factorii stilului de viață, precum consumul de alcool, fumatul și exercițiile fizice, nu par să aibă niciun efect asupra conexiunii.

Termenul de demență descrie o scădere a capacității mentale - cum ar fi creșterea dificultății de memorie și raționament - care devine atât de severă încât perturbă viața de zi cu zi. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței.

Necesitatea de a reduce factorii de risc pentru demență

Un raport comun din 2012 al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și al Alzheimer’s Disease International a declarat că demența este o „prioritate de sănătate publică” la nivel mondial.

Raportul a precizat că, în lume, 35,6 milioane de persoane trăiau cu demență în 2012. De asemenea, se estimează că prevalența globală a demenței va crește de trei ori până în 2050.

În lucrarea lor de studiu, cercetătorii discută despre impactul potențial pe care îl poate avea reducerea factorilor de risc pentru demență asupra acestei sarcini masive proiectate.

Cercetătorii citează un studiu din 2014 care sugerează că scăderea factorilor de risc pentru demență cu 20% ar putea reduce prevalența anticipată a demenței în 2050 cu mai mult de 15%. „Un astfel de factor de risc”, sugerează ei, „este parodontita cronică”.

Parodontita este o boală comună a omului în care gingiile și structurile care susțin dinții se inflamează din cauza infecției bacteriene. De obicei începe ca gingivită sau inflamație a gingiilor.

Deși gura umană găzduiește o gamă largă de bacterii, atunci când condițiile sunt potrivite, populațiile de bacterii pot crește dramatic pentru a provoca inflamații. Acest lucru se întâmplă de obicei atunci când bucăți de alimente și bacterii se depun pe suprafețele dinților pentru a forma placa.

Coloniile bacteriene din placă cresc și produc toxine care declanșează răspunsuri inflamatorii în gingii. Dacă nu este tratată, inflamația devine persistentă și distruge osul, provocând pierderea dinților.

Risc mai mare de a dezvolta demență

Mai multe studii pe animale și oameni au sugerat legături între parodontita cronică și demență. Autorii noului studiu se referă la o investigație retrospectivă care a constatat că participanții cu parodontită cronică au avut un „risc semnificativ mai mare” de a dezvolta boala Alzheimer decât cei fără aceasta.

Cu toate acestea, aceștia observă, de asemenea, că aceste studii anterioare au fost limitate de dimensiuni mici ale eșantionului și de faptul că nu au luat în considerare formele de demență în afara bolii Alzheimer.

Pentru noua investigație, echipa a analizat datele de sănătate din perioada 2005–2015 la 262.349 de persoane cu vârsta peste 50 de ani din Serviciul Național de Asigurări de Sănătate din Coreea de Sud - Cohorta de screening pentru sănătate.

Analiza a relevat că persoanele care au primit un diagnostic de parodontită cronică au avut un risc cu 6 la sută mai mare de a dezvolta demență decât cele care nu au avut-o. Riscul a fost deosebit de semnificativ pentru cei care au dezvoltat boala Alzheimer.

Datorită limitărilor de proiectare ale studiului, constatările nu pot dovedi că parodontita cauzează demență; pot sugera doar un link.

Acest lucru lasă deschisă posibilitatea de cauzalitate inversă. De exemplu, s-ar putea ca etapele precoce diagnosticate în prealabil ale demenței să provoace cadouri în igiena orală care să ducă la boli ale gingiilor?

3 potențiale explicații biologice

Cu toate acestea, dacă direcția cauzală ar trebui să fie aceea că parodontita duce la demență, autorii propun trei moduri biologice în care ar putea apărea.

Primul mecanism prin care parodontita ar putea provoca demență ar implica bacteriile din gingiile infectate care intră în sânge și apoi traversează bariera hematoencefalică în creier. Acestea ar putea declanșa inflamația țesutului cerebral și chiar stimula producția de proteine ​​toxice care sunt semnele distinctive ale bolii Alzheimer.

Știri medicale astăzi cercetări raportate recent care fac un caz convingător pentru o astfel de legătură cauzală. În acest studiu, cercetătorii au dezvăluit că Porphyromonas gingivalis, o bacterie care provoacă boala gingiilor, poate fi prezentă și în creierul persoanelor cu boală Alzheimer.

Al doilea mecanism ar fi un proces similar în care infecția gingiilor ar putea crea o „stare inflamatorie sistemică” care eliberează agenți care promovează inflamația. Acești agenți ar putea, de asemenea, să traverseze bariera hematoencefalică pentru a declanșa inflamația în țesutul cerebral, care, dacă este prelungită, poate contribui și la acumularea de proteine ​​toxice.

Cercetătorii sugerează că al treilea mecanism ar avea loc prin deteriorarea căptușelii vaselor de sânge. Ei observă că dovezile din cercetările anterioare au arătat că o astfel de deteriorare are legături cu creșterea proteinelor toxice din creier.

Autorii scriu:

„În concluzie, [parodontita cronică] pare să fie asociată cu un risc crescut de demență chiar și după luarea în considerare a comportamentelor stilului de viață, inclusiv fumatul, consumul de alcool și activitatea fizică.”

Aceștia solicită cercetări suplimentare pentru a analiza dacă prevenirea și tratamentul parodontitei cronice ar putea reduce riscul de a dezvolta demență.

Într-o scurtă notă de editor, Dr. Joseph G. Ouslander și Mary Ganguli comentează că aceste descoperiri, „în combinație cu raportul publicat recent despre P. gingivalis, ar trebui să ne facă pe toți să ne gândim mai serios la optimizarea practicilor de igienă orală și de îngrijire dentară a propriilor și a pacienților noștri, cu potențialul suplimentar de a ne proteja, probabil, și sănătatea creierului.