Ce este neuroștiința?
Neurologii se concentrează asupra creierului și asupra impactului acestuia asupra comportamentului și funcțiilor cognitive sau asupra modului în care oamenii gândesc.
Ei investighează, de asemenea, ce se întâmplă cu sistemul nervos atunci când oamenii au tulburări neurologice, psihiatrice și neurodezvoltare.
Un neurolog se poate specializa într-o gamă largă de domenii, de la neuroanatomie la neuropsihologie. Cercetările din acest domeniu ne pot îmbunătăți înțelegerea atât a creierului, cât și a corpului, a modului în care funcționează și a problemelor de sănătate care îi afectează.
Prezentare generală
Neuroștiința este o știință interdisciplinară care lucrează îndeaproape cu alte discipline, cum ar fi matematica, lingvistica, ingineria, informatica, chimia, filosofia, psihologia și medicina.
Neurologii studiază aspectele celulare, funcționale, comportamentale, evolutive, de calcul, moleculare, celulare și medicale ale sistemului nervos. Există diverse domenii care se concentrează pe aspecte diferite, dar se suprapun adesea.
Cercetătorii ar putea examina activitatea creierului la persoanele cu afecțiuni precum boala Alzheimer. Instrumentele utilizate includ scanări RMN și modele 3D computerizate. Ei pot face experimente folosind probe de celule și țesuturi.
Constatările pot duce la dezvoltarea de noi medicamente. Unii neurologi sunt implicați în tratarea pacienților.
De ce este importantă neuroștiința?
Neuroștiința afectează multe, dacă nu chiar toate funcțiile umane, dar contribuie și la o mai bună înțelegere a unei game largi de condiții comune.
Acestea includ:
- Sindromul Down
- tulburări ale spectrului autist (ASD)
- ADHD
- dependență
- schizofrenie
- Boala Parkinson
- tumori cerebrale
- epilepsie
- efectele accidentului vascular cerebral, de exemplu, pierderea limbajului
- tulburări ale sistemului imunitar, cum ar fi scleroza multiplă
O mai bună înțelegere a factorilor neurologici poate ajuta la dezvoltarea medicamentelor și a altor strategii pentru tratarea și prevenirea acestor și a multor alte probleme de sănătate.
Istorie
Grecii antici au fost printre primii oameni care au studiat creierul. Au încercat să înțeleagă rolul creierului și cum a funcționat și să explice tulburările neuronale.
Potrivit unui articol din Scientific American, Aristotel, filosoful grec, avea o teorie conform căreia creierul era un mecanism de răcire a sângelui.
Pierre Paul Broca (1824-1880) a fost un medic, chirurg și anatomist francez. A lucrat cu pacienți care aveau leziuni cerebrale. El a concluzionat că diferite regiuni din creier au fost implicate în funcții specifice.
Partea creierului cunoscută sub numele de zona Broca este responsabilă pentru unele vorbe și alte funcții. Deteriorarea acestei zone în timpul unui accident vascular cerebral poate duce la afazia lui Broca, atunci când o persoană nu mai poate produce un discurs precis sau coerent.
În secolul al XIX-lea, von Hemholtz, un medic și fizician german, a măsurat viteza cu care celulele nervoase produc impulsuri electrice.
În 1873, Gamillo Golgi, un medic, patolog și om de știință italian, a folosit sare de cromat de argint pentru a vedea cum arată neuronii.
La începutul secolului al XX-lea, Santiago Ramón y Cajal, patolog spaniol, histolog și neurolog, a emis ipoteza că neuronii sunt unități independente de celule nervoase.
În 1906, Golgi și Cajal au primit împreună Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină pentru munca lor și clasificarea neuronilor din creier.
Din anii 1950, cercetarea și practica în neurologia modernă au făcut pași mari, ducând la evoluții în tratamentul accidentului vascular cerebral, a bolilor cardiovasculare, a sclerozei multiple (SM) și a altor afecțiuni.
Dezvoltările științifice au permis neurologilor să studieze structura, funcțiile, dezvoltarea, anomaliile și modalitățile în care poate fi modificat sistemul nervos.
Ramuri majore
Neuroștiința afectivă: cercetările analizează modul în care se comportă neuronii în raport cu emoțiile.
Neuroștiințe comportamentale: Acesta este studiul modului în care creierul afectează comportamentul.
Neuroștiințe clinice: specialiștii medicali, cum ar fi neurologii și psihiatrii, analizează tulburările sistemului nervos din constatările neuroștiințelor de bază pentru a găsi modalități de a le trata și preveni. De asemenea, caută modalități de reabilitare a celor care au suferit leziuni neurologice. Neurologii clinici consideră că bolile mintale sunt tulburări ale creierului.
Neuroștiințe cognitive: Aceasta analizează modul în care creierul formează și controlează gândurile și factorii neuronali care stau la baza acestor procese. În timpul cercetărilor, oamenii de știință măsoară activitatea creierului în timp ce oamenii îndeplinesc sarcini. Acest domeniu combină neuroștiința cu științele cognitive ale psihologiei și psihiatriei.
Neuroștiințe computaționale: oamenii de știință încearcă să înțeleagă modul în care creierul calculează. Ei folosesc calculatoare pentru a simula și modela funcțiile creierului și aplică tehnici din matematică, fizică și alte domenii de calcul pentru a studia funcția creierului.
Neuroștiințe culturale: acest câmp privește interacțiunea dintre factorii culturali și sunt procese genomice, neuronale și psihologice. Este o nouă disciplină care poate ajuta la explicarea variațiilor măsurilor de sănătate între diferite populații. Descoperirile pot ajuta, de asemenea, oamenii de știință să evite părtinirea culturală atunci când proiectează experimente.
Neuroștiința dezvoltării: Aceasta analizează modul în care crește și se schimbă creierul și sistemul nervos, de la concepție până la maturitate. Informațiile colectate îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă mai multe despre modul în care se dezvoltă și evoluează sistemele neurologice. Le permite să descrie și să înțeleagă o serie de tulburări de dezvoltare. De asemenea, oferă indicii despre cum și când se regenerează țesuturile neurologice.
Neuroștiințe moleculare și celulare: Oamenii de știință analizează rolul moleculelor individuale, genelor și proteinelor în funcționarea nervilor și a sistemului nervos la nivel molecular și celular.
Neuroinginerie: Cercetătorii folosesc tehnici de inginerie pentru a înțelege, înlocui, repara sau îmbunătăți mai bine sistemele neuronale.
Neuroimagistica: Aceasta este o ramură a imagisticii medicale care se concentrează pe creier. Neuroimagistica este utilizată pentru a diagnostica boala și a evalua starea de sănătate a creierului. Poate fi, de asemenea, util în studiul creierului, modul în care funcționează și modul în care diferite activități afectează creierul.
Neuroinformatică: acest domeniu implică colaborarea dintre oamenii de știință și neurologi. Experții dezvoltă modalități eficiente de a colecta, analiza, partaja și publica date.
Neurolingvistică: specialiștii investighează modul în care creierul ne permite să dobândim, să stocăm, să înțelegem și să exprimăm limbajul. Ajută logopezi să dezvolte strategii pentru a ajuta copiii cu dificultăți de vorbire sau persoanele care doresc să-și recapete vorbirea după, de exemplu, un accident vascular cerebral.
Neurofiziologie: Aceasta analizează modul în care creierul și funcțiile sale se raportează la diferite părți ale corpului și rolul sistemului nervos, de la nivelul subcelular la organele întregi. Ajută oamenii de știință să înțeleagă modul în care funcționează gândirea umană și oferă o perspectivă asupra tulburărilor legate de sistemul nervos.
Devenind neurolog
Neuroștiința este un domeniu nou și important, cu implicații pentru fiecare aspect al modului în care oamenii se mișcă, gândesc și se comportă. În 2007, s-a estimat că afecțiunile neurologice anormale ar fi afectat până la 1 miliard de oameni din întreaga lume.
Oamenii care se alătură acestei profesii trebuie să aibă interes pentru știință și matematică. Majoritatea neurologilor încep prin absolvirea unei diplome de licență în neuroștiințe înainte de a urma un doctorat.
Cei care doresc să facă lucrări clinice și să trateze pacienții trebuie, de asemenea, să se antreneze mai întâi ca medic (MD) și să completeze o rezidență medicală. De asemenea, trebuie să promoveze examenul de licențiere medicală din Statele Unite.
Aceștia pot urma apoi o bursă postdoctorală, de exemplu, într-un laborator, pentru a obține o formare suplimentară înainte de a aplica pentru un loc de muncă.
Potrivit Biroului Statisticilor Muncii din Statele Unite, salariul mediu anual al unui om de știință medical, inclusiv neurologi, în 2016 a fost de 80.530 USD. Salariile au variat de la un minim de 57.000 de dolari la un maxim de 116.840 de dolari.
