De ce empatizăm? Cercetătorii adoptă o nouă perspectivă
Oamenii au obligația de a simula activitățile și comportamentele altora din grupul lor social, dar de ce este asta? Rezultatele unui nou studiu pot schimba modul în care înțelegem empatia și fenomenele de contagiune emoțională și comportamentală.
Empatia este un eveniment complex pe care cercetătorii îl definesc uneori ca „simțindu-și îngrijorarea față de alții [și] împărtășind și înțelegând emoțiile lor, determinând motivația să-i ajute”.
Deși empatia poate să nu vină întotdeauna în mod natural, ea este legată de alte fenomene care apar mecanic și sunt legate de oglindirea comportamentelor sau emoțiilor altor persoane.
Un exemplu este cel al căscatului contagios, deși unele comportamente potențial nesănătoase, cum ar fi ecopraxia (oglindirea involuntară a mișcărilor cuiva) și ecolalia (ecoul compulsiv al discursului cuiva), intră, de asemenea, în această categorie.
Cercetările existente au analizat în mare parte diverse comportamente de simulare ca un instrument de învățare socială, examinând situațiile în care oamenii adoptă oglindirea într-un context social ca strategie de cooperare. Astfel de studii arată cum comportamentele de imitație sunt utile în contexte în care cooperarea este preferabilă.
Acum, dr. Fabrizio Mafessoni, de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă, din Leipzig, Germania, și prof. Michael Lachmann de la Institutul Santa Fe, din New Mexico, au început să exploreze rolul „strategiilor simulative” în afara potențialul lor mai evident ca instrument adaptiv.
Într-o nouă lucrare de studiu care apare în jurnal Rapoarte științifice, cei doi cercetători propun o nouă abordare de tip teorie a jocului în studiul strategiilor simulative care permite o explicație diferită a motivului pentru care aceste strategii au evoluat la oameni.
Empatia nu este doar pentru cooperare
În studiul lor, cercetătorii au decis să vadă dacă empatia și mecanisme similare se pot dezvolta în absența unui context social care necesită cooperare.
Mafessoni și Lachmann numesc astfel de mecanisme „strategii de citire a minții” și explică faptul că scopul cercetării lor curente a fost „să contrasteze mai multe strategii de citire a minții și să arate că, în contexte sociale complexe, unde pot exista informații sociale insuficiente pentru a deduce comportamentul altora , strategiile simulative vor evolua pentru a îmbunătăți capacitatea de a deduce acțiunile altora. ”
Cei doi anchetatori susțin că oamenii, precum și alte animale sociale, se angajează în strategii de citire a minții în mod spontan, „desfășurând în mod constant simulări ale a ceea ce ar putea face alte minți”, așa cum spune Lachmann, și nu doar pentru a încuraja cooperarea .
Pentru a ilustra acest punct, cercetătorii menționează existența „neuronilor oglindă”, un set de celule ale creierului care se aprind în două contexte: atunci când o persoană, de exemplu, își ridică propria mână și când persoana respectivă observă pe altcineva ridicând o mână.
În aplicarea modelului lor special dezvoltat la evoluția empatiei și a contagiunii emoționale, cercetătorii au remarcat că un individ se poate coordona cu cineva pe care îl observă, chiar și atunci când face acest lucru nu îi va aduce niciun beneficiu.
Pe scurt, cercetătorii cred că empatia și mecanismele similare au evoluat pur și simplu ca un instrument pentru a imagina ceea ce cred și simt ceilalți membri ai aceleiași specii.
Manfessoni spune că, potrivit cercetărilor lor actuale, „Însăși originea empatiei poate consta în nevoia de a înțelege alți indivizi”.
Lachmann consideră că modelul lor „schimbă complet modul în care gândim despre oameni și animale”, deoarece găsește o explicație comună pentru un set mare de fenomene de simulare emoțională și comportamentală.
În viitor, autorii speră să testeze dacă participarea mai multă la comportamente simulative asociate obținerii perspectivei asupra stărilor mentale ale altora înseamnă, de asemenea, că un individ este mai probabil să favorizeze cooperarea. Cercetătorii scriu:
„În plus, sunt necesare mai multe studii […] pentru a evalua dacă abilitățile de a lua perspectiva se corelează cu contagiunea emoțională și cooperarea bazată pe empatie. Oare speciile sau indivizii care simulează mai mult prezintă, de asemenea, mai multă cooperare bazată pe empatie?
