Noul circuit cerebral care controlează anxietatea găsită
Un mecanism cerebral necunoscut anterior care reglează anxietatea a ieșit la iveală. Permite unei proteine care modifică genele să intre în nucleul celulelor creierului.
Proteina poartă numele de proteina 2 de legare a metil-CpG (MeCP2), iar oamenii de știință au legat-o de comportamentele de anxietate.
Cercetările recente ar putea duce la noi tratamente pentru tulburările de anxietate care au mai puține efecte secundare, potrivit echipei care a efectuat-o la Institutul de Științe Weizmann din Israel.
O lucrare despre acest studiu apare în jurnal Rapoarte de celule.
„Medicamentele actuale pentru anxietate”, spune autorul principal al studiului, Mike Fainzilber, care este profesor la departamentul de științe biomoleculare de la Institutul Weizmann, „sunt limitate în ceea ce privește eficacitatea lor sau au efecte secundare nedorite, care le limitează și utilitatea”.
El sugerează că concluziile ar putea ajuta la depășirea acestor dezavantaje.
Anxietate și MeCP2
Majoritatea oamenilor experimentează anxietatea din când în când ca parte a vieții de zi cu zi. Cu toate acestea, tulburările de anxietate sunt condiții în care sentimentele de frică și incertitudine devin copleșitoare și nu dispar. De obicei durează 6 luni sau mai mult.
National Institutes of Health estimează că tulburările de anxietate afectează aproximativ 1 din 5 persoane din Statele Unite în fiecare an.
A avea o tulburare de anxietate poate crește, de asemenea, riscul apariției altor boli, cum ar fi bolile de inimă, diabetul și depresia.
Autorii studiului notează că gena MECP2 „Se știe că afectează comportamentele de anxietate”.
Oamenii de știință au legat schimbările de MECP2 la o serie de condiții. Acestea includ sindromul Rett și sindromul de duplicare MeCP2, ambele caracterizând anxietate printre simptomele lor.
Toate celulele conțin MeCP2, dar proteina este „deosebit de abundentă în celulele creierului”.
Proteina reglementează multe gene care „joacă un rol în funcția normală a creierului”, în special pe cele care ajută la menținerea sinapselor sau a conexiunilor dintre celulele creierului.
Transport în nucleul celular
Cercetătorii au devenit deosebit de interesați de modul în care MeCP2 intră în nucleul celulei nervoase, care conține genele celulei.
Ei și-au îndreptat atenția asupra unei familii de proteine transportoare numite importine, pe care laboratorul prof. Fainzilber o investighează de mai bine de 20 de ani.
În cea mai mare parte a timpului, el și echipa sa s-au concentrat pe rolul importinelor în celulele nervoase ale sistemului nervos periferic.
Cu toate acestea, după ce autorul primului studiu Dr. Nicolas Panayotis s-a alăturat grupului în 2012, aceștia și-au mutat atenția asupra celulelor sistemului nervos central, care include creierul și măduva spinării.
Folosind șoareci genetici, aceștia au identificat importina alfa-5 drept proteina transportoare care ajută MeCP2 să pătrundă în nucleul celulelor creierului.
Într-o serie de experimente comportamentale, ei au văzut apoi că șoarecii lipsiți de importină alfa-5 nu au prezentat anxietate sub stres comparativ cu colegii normali sau cu cei care nu au alte importine.
Medicamentele care vizează mecanismul există deja
Investigațiile ulterioare au arătat că, fără importina alfa-5, MeCP2 nu ar putea intra în nucleul celulelor creierului care controlează anxietatea.
Acest lucru a avut un efect knock-on asupra unei enzime care produce molecula de semnalizare S1P. Reducerea semnalizării S1P a fost cea care a scăzut anxietatea.
În partea finală a studiului, echipa a căutat molecule care ar putea viza mecanismul.
Au descoperit că există deja unele medicamente în uz care modifică semnalizarea S1P. Unul dintre acestea este fingolimodul, pe care medicii îl prescriu pentru tratamentul sclerozei multiple.
Când cercetătorii au tratat șoareci nemodificați cu fingolimod, animalele au prezentat mai puține comportamente de anxietate, la un nivel similar cu cel al șoarecilor modificați cărora le lipsea importin alfa-5.
Descoperirea ar putea explica de ce un studiu clinic cu fingolimod pentru tratamentul sclerozei multiple a raportat că medicamentul pare să aibă un „efect calmant asupra pacienților”.
Prof. Fainzilber spune că au identificat acum o serie de medicamente candidate care vizează mecanismul pe care l-au identificat.
Constatarile noastre au deschis o noua directie pentru cercetarea in mecanismele de anxietate.
Dr. Nicolas Panayotis
